Etape infernale

Ca orice competiție care are ceva istorie în spate, traseul Turului României a fluctuat de-a lungul timpului, și ca număr de kilometri, și ca dificultate a etapelor. Cu toate acestea, câteva zone au fost adesea incluse în itinerariu.

Etapele din Câmpia Bărăganului au fost mereu considerate “criminale”. De obicei plecarea era din București, iar orașe ca Brăila, Galați sau Buzău erau punctele terminus. Deși erau etape de plat, vântul elimina orice tentativă de relaxare. În combinație cu șoselele înguste și mai ales când bătea din lateral, acest fenomen departaja concurenții. Întreabă orice ciclist de performanță și îți va spune că vântul lateral este mult mai dificil decât o cățărare.

Pentru că am amintit de cățărari, avem și noi cu ce să ne mândrim. Transfăgărășanul este vedeta incontestabilă a acestei categorii. Această urcare se poate compara fără probleme cu orice trecătoare alpină pe care o vezi la televizor. Deși doar recent introdusă în traseul Turului, a fost clar de la bun început că Transfăgărășanul va cântări greu în lupta pentru victorie.

Pe lângă urcarea spre Bâlea Lac și alte cățărări mai merită amintite. Pasul Bratocea, Cheile Bicazului, Timișul de Sus sau cele 7 dealuri de pe șoseaua dintre Curtea de Argeș și Câmpulung Muscel (drum numit în jargonul ciclismului românesc “7 Muscele)” sunt câteva dintre acestea.

2018-09-10T15:18:23+00:00August 29th, 2018|Stiri|